Zilele trecute m-am prins că fii-mea va fi o vajnică apărătoare a dreptului la viaţă pentru orice vieţuitoare. În weekend, i-am plasat în ciorbă o aripioară de pui. Oripilată de-a dreptul, Crina a luat aripa în lingură şi m-a întrebat supărată:
- Cum ai putut să omori puiul ăsta şi să-mi dai să-i mănînc aripa. Nu ti-a fost milă de viaţa lui.....
M-am chinuit un sfert de ceas să-i explic că puiul a venit gata tăiat de la Cora, nu m-am atins de nici o pană a lui. A fost imposibil să o conving că nu sunt o asasină de vieţuitoare cu cioc.
Ea este de altfel o mare iubitoare de animale, fie că au sau nu viaţă. Cînd ne ducem în parc, vorbeşte cu dalmaţienii din piatră care păzesc intrarea în Tineretului. Cînd ne ducem în Herăstrău, o salută pe văcuţa colorată din faţa sediului Petrom şi o caută la uger să vadă dacă are lapte. Sîmbătă, cînd am fost la Peleş, a stat bot în bot cu leii din piatră de la intrare. Drăguţii de ei, e apelativul preferat, ea fiind convinsă că şi ele au viaţă, doar că nu observăm noi.
Cîinele vagabond de la intrarea în bloc(adevărat, care mai şi muşcă din cînd în cînd) este salutat şi primeşte bezele mai des decît vecina de vis-a-vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu