Aseară, Zâna surprizelor i-a spus foarte franc lui Turcescu: cred că sunt oameni destinaţi succesului şi oameni care se lovesc tot timpul de ghinion. Imediat după replică, m-am gîndit că o astfel de idee e strict emanaţia unui om îngîmfat.
Azi, mi-am schimbat părerea. M-a ajutat un taximetrist, care conducea o maşină mizerabilă, în care puţea a ars. Era nebărbierit şi asta îl îmbătrînea cu cel puţin zece ani. Şi era negativist de-a dreptul.
-Mergem pe strada X.
- A, păi acolo e sens unic, doamnă, să ştiţi....
- Aşa şi?
- Păi, nimic, v-am spus şi eu să ştiţi. E sens unic, va trebui să intrăm de pe Moşilor.
- O luăm pe la Rosetti şi ne oprim la o florărie. Vreau să cumpăr un aranjament, deci nu vreau să ne oprim la ţigani.
Tot drumul a pufnit de parcă ar fi venit potopul peste el. Nu conta că vrea să-l depăşească unul sau că era la stop. În Rosetti:
- Doamnă, parchez aici în staţia de autobuz, dar să ştiţi că nu pot sta prea mult.
- Păi, v-am spus că nu vreau o dugheană ţigănească ci o florărie, unde să-mi poată face un aranjament.
- Păi nu sânt doamnă, ce să fac eu.
- Mergem mai departe.
-Adică intrăm pe bulevard...
- Păi, nu intrăm oricum?
- Ba da, dar credeam că vreţi să luaţi flori.
- Domne, ştii ceva. Dacă nu găsim pe Moşilor o florărie, mergem în Romană.
- Da, dar să ştiţi că eu vă las acolo, că nu am unde să parchez.
- Bine, întîi să vedem ce e pe Moşilor.
Cum intrăm pe bulevard, găsim o ditamai florăria. Cobor, în cîteva minute e gata aranjamentul şi în alte cîteva minute ajung la destinaţie. Nu stăteam mai mult de 5 minute, deci teoretic, mă puteam întoarce cu acelaşi taxi. Cursă mai lungă, bani mai mulţi. Dar, oricîtă bunăvoinţă mă mîna azi, vinerea, am simţit că nu pot face şi cursa înapoi cu acelaşi om.
Pur şi simplu mirosea a pesimism, a eşec, cum ar spune Zîna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu