D'ale copilăriei

Toată săptămâna trecută, a plîns cu lacrimi înnodîndu-se în barbă, că nu vrea să doarmă la grădi, la prînz. Cu mine, s-a relaxat, după ce timp de două luni i-am explicat că nu o pot lua la prînz, drept pentru care, într-o zi i-a spus lui tacsu că e treaba lui să o ia la prînz.
-Tati, să ştii că tu trebuie să vii să mă iei la prânz. Mami are servici şi nu va rămîne niciodată fără servici că ea lucrează într-un bloc. Şi blocurile nu se dărîmă.
Asta a fost într-o seară.
Seara următoare, îşi continuă programul de plâns.
- De ce plîngi, mama
- Pentru că nu ştiu cine vine să mă ia de la grădi, la prînz. Tati e un păcălitor. Mi-a spus de două ori că vine şi m-a minţit.
-Dar nu poate, mama, să vină, că şi el e la servici. Nu mai plînge.
- Dacă îmi spui cine vine să mă ia la prînz, nu mai plîng. Dacă nu, plîng.
...................
Supărarea ne-a trecut, aşa încît, sîmbătă am început să ne gîndim la lucruri frumoase. Ca de exemplu, cadourile lui Moş Crăciun.
-Mami, cînd vine Moşul. Că mi s-a făcut tare dor de el.
- Mai e un pic mama. Dar ce treabă ai cu el.
- Păi, să vină o dată cu cadourile alea. Că vreau să-i spun cât îl iubesc.
-Îl iubeşti, că-l iubeşti sau că-ţi aduce cadouri.
- Că vine cu multe cadouri.
- Aha, dar ştii că trebuie să-i scriem o scrisoare şi să ne gîndim bine ce îi cerem.
- Da, să ştii că eu vreau nişte hîrtii din alea mari, cu mai multe pagini. Că am multe să-i spun.
- Să-i ceri, adică.
- Da, vreau multe, multe cadouri de la el.

.....................
Tot sîmbătă, a fost cuprinsă la un moment dat de tristeţe. A lăsat botic, ca şi cum stă să plângă.
- Ce ai păţit, mami.
- Sînt tristă şi îmi vine să plîng.
- De ce, mama
- Pentru că voi aţi făcut un copil, pe care l-aţi iubit.
- Pe cine, adică.
- Pe mine, pe Crina.
- Aşa, şi
- Şi l-aţi făcut, l-aţi iubit, i-aţi luat pampers, i-aţi dat lapte cu biberonul, l-aţi învăţat se se îmbrace singur, să mănînce singur........
- Aşa şi
- Şi acum nu-l mai iubiţi.
- Dar de unde ai tras mami, tu concluzia asta.
- Păi vorbiţi numai între voi. Azi, nu v-aţi jucat nici un minut cu mine. Adică, nu mă mai iubiţi.