D'ale copilăriei

Vorbeam mai devreme cu Victor care citea postarea anterioară "din înţelepciunea copilului la 4 ani" şi mi-am adus aminte de alta nouă.
Să nu mă înţelegeţi greşit, am o memorie bună, însă, acum stînd cu copilul 24 din 24 îmi mai scapă unele întîmplări cotidiene.
De fiecare dată cînd mergem la cumpărături, Crina îmi face o listă lungă de jucării, jocuri, clame, reclame şi ce-şi mai doreşte ea pe lîngă casa omului.
Dacă ar fi să dau curs vreodată unei astfel de cereri, mi-ar trebui un card de credit de vreo cîteva mii de euro. Cum un card nu e indicat la vremuri de criză, începem şi tăiem din listă. Cînd nu mai am argumente, îi spun că vom lua păpuşa la leafa mare şi altceva la leafa mică. Şi tot aşa.
E, vineri seară, la cumpărături şi negociez dur cu ea: ori Hello Kitty, ori un prăpădit de urs din pluş, cu labe din plastic. A cîştigat ursul, ceea ce mi-a lăsat în buzunar un bonus de vreo 4 lei.
Cînd ajungem la casă, fii-mea mă întreabă:
- Mami, dar totuşi, nu am putea să o luăm şi pe Hello Kitty?
- Ba da, mami, dar nu acum.
- Dar cînd, dacă ai vorbit cu Moşul să-mi aducă ZuZuPets.
- Cînd o să cîştigăm la Loto, mamă, atunci o luăm pe Kitty.
- Adică, mîine? Sau peste cîteva zile, mă întreabă candidă copila.
- Cînd cîştigăm la Loto, mama, îi răspund mustăcind deopotrivă a nervi şi amuzament.
- Bine. Şi cînd cîştigăm la Loto, îţi rămîn bani şi pentru bombonele Tic-Tac?

La ieşire ne întîlnim cu o prietenă, pe care Crina o anunţă victorioasă:
- Ştii ce mi-a promis mie, mami?
- Ce?
- Că îmi ia bombonele Tic-Tac cînd cîştigăm la Loto.