D'ale copilăriei în 2011

Tot la telefon, facem planuri pentru sfîrşitul săptămînii:
- Mami, să ştii că mamaie nu poate să vină la Bucureşti, că o doare rău piciorul.
- Lasă, mama, vin eu atunci, cel mai probabil sîmbătă.
- Vine şi tati cu tine, că mi-e dor şi de el?
- Nu, tati se duce la servici.
- Păi, de ce?
- Ca să cîştige bani, să ne luăm ce vrem.
- Păi, mai bine, vine şi el aici şi mergem să cerşetăm. Cerem oamenilor bani şi ne luăm de mîncare.
- Să cerşetăm?
- Da, mă, mami, cerem oamenilro bani şi ne luăm de mîncare. Ca ăla din "În puii mei", nu mai ţii minte? Ăla care cerea 3 lei.
- Păi şi cine merge să cerşească?
- Tu, tati şi eu, să ne ajungă şi de un pluş(jucărie-n.m.)

D'ale copilăriei în 2011

În vacanţa la bunici, Crina se ocupă cu studiul pisoilor din ogradă: Liliac şi Titi. Băieţi, ambii.
- Ce-ai făcut, mami, azi, o întreb aseară.
- M-a scos mamaie prin curte să am grijă de pisici, îmi spune Crina, pe un ton foarte responsabil.
- De ce trebuie să ai grijă de ei, sunt mai mulţi
- Nu, dar ştii mami, cred că Liliac va face pui.
- De unde ştii, mama?
- I-am văzut eu biberonul pentru copii. Îl ţine pe burtică.
- Mama, Liliac e băiat, nu poate să facă copii.
- Ba sigur că poate. El poate să facă un pui. Nu înţelegi că are biberon, deci se pregăteşte să facă un bebe.
- Mama, băieţii nu fac copii. Doar fetele fac. Poate e fată, Liliac.
- Nu, mami, e băiat, dar la ei la pisoi, băieţii pot să facă, dar numai un pui. Fetele fac mai mulţi. O să vezi cînd vii că face pui.....
Fără replică.

Avem timp

Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească,
Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită(....)
Octavian Paler, "Avem timp"

D'ale copilăriei în 2011

Duminică seara, am luat pulsul stării din weekend:
- Ce faci, mami, ai fost cu mamaie prin parc, o întreb pe Crina.
- Nu, mami, cum să mergem în parc, se miră ea de neştiinţa mea.
- Nu înţeleg, e vreo problemă cu parcul?
- Păi, bine, măi, mami, tu nu te uiţi la ştiri.?Tu nu ai văzut că în parcuri au apărut extratereştrii, mă ceartă Crina.
- Ce extratereştri, mama?
- Extratereştri, ce nu ştii ce sînt ăia. Am auzit eu că au venit cu farfurii.....
- Şi i-au arătat pe extratereştri la televizor?
- Nu, dar au spus că sunt înalţi-înalţi rău, cu picioare foarte lungi, foarte multe şi foarte moi. Ca picioarele de caracatiţă.

D'ale copilăriei în 2011

În vacanţă la mamaie. Merge Crina cu mamaie în grădină, dărîmă un muşuroi de furnici şi este pedepsită: o furnicuţă o pişcă de talpă. O ustură şi mi se plînge în telefon:
- Off, toate mă muşcă. Nu ştiu ce să mă fac. Ţînţarii mă muşcă, puricii mă muşcă, furnicile mă muşcă.
- Te-a înţepat pentru că i-ai distrus casa, te-a pedepsit, îi explic.
- Păi cum adică i-am distrus-o, casa ei era în pămînt, continuă fiimea dialogul.
- Da, dar ea îşi construise cu greu căsuţa şi acum trebuie să o ia de la capăt.
- Mami, dar albinele au casă? mută accentul discuţiei de la prostia pe care a făcut-o.
- Da, au o casă care se numeşte stup şi este în copac. Nu ai cum să le calci casa.
- Dar muştele au o casă?
-Nu, nu au o casă.
-Atunci, ele unde dorm.
-În casele oamenilor, peste tot.
-Cred că furnica m-a muşcat şi că sunt dulce rău.
-Da, eşti dulce, dar te-a muşcat pentru că ai fost rea cu ele.
- Cum eşti dacă nu eşti dulce? caută rapid o soluţie Crina.
-Cînd nu eşti dulce, eşti acră, mama.
- Bine, atunci vreau să mă fac acră, ca să nu mai muşte nimic. Cum mă fac acră, mami....

Morala(cu ajutorul unei prietene): Un copil precoce. Se pregăteşte temeinic de viitor. Căci viaţa e cum e.