D'ale copilăriei

- Mami, vreau şi eu o rochiţă galbenă şi cu diamante, cum are Belle(una din minunatele prinţese-n.m.). Şi o pelerină, roz, cum are ea.

- Da, mama, dar dacă îţi iau o rochiţă cu diamante, vei fi o "preţioasă" şi te va răpi cineva.

- Şi ce dacă, mie îmi place să fiu preţioasă.....

.........................
- Mami, vreau şi eu role. Cu cotiere, genunchiere şi cască.
- Bine, mama, cumpărăm cînd luăm salariul.
- Dar, crezi că putem să luăm cască şi pentru Rebeca(prietena cea mai bună-n.m.)?
- Îi cumpără mama ei.
- Atunci, cred că nu avem bani să-i luăm role şi lui Claudiu(verişorul-n.m.) la salariul ăsta.
- Nu, mama, aşa este.
- Dar putem să le împărţim pe ale mele. Mami, mi-a venit o idee. Îi facem lui Moş Crăciun o listă şi îi cerem să ne aducă ZuZuPets.
- E o idee foarte bună.
- Dar avem loc să scriem că vreau şi o oiţă? De care am văzut la mall.
- Ce să facem mama cu o oaie?
- Păi, o punem lîngă celelalte animale. Lângă puii de pisică.
- Nu vrei să-i cerem mai bine o turmă, să ne facă şi brânză oiţele alea......

........

Îmi place!

http://www.youtube.com/watch?v=QZyp2j3Jabg

Cum descoperi soţul perfect

Acum ceva vreme, mărturiseam cu mîna pe inimă că mie îmi place de mor să stau la coadă.
Ştiţi cum e, fiecare cu pasiunile lui. Pînă îţi vine rîndul, ai timp să faci bilanţul ultimei săptămîni, rezumatul unei cărţi pe care să o povesteşti prietenei mult prea ocupate cu amănunte gen citit, revezi lista de cumpăraturi făcută de acasă şi de ce nu, îţi dai seama că pe tine, te-a procopsit Ăl de sus, cu un soţ perfect.
Exemplu edificator, dimineaţă. La coadă, în piaţă, deci puţin timp de aplicat ce scriam mai sus. Dar..... în faţa mea, un cuplu, în plin dialog de weekend:
- Deci, două kile de roşii şi luăm şi nişte fasole. Nu am mai mîncat demult, spune soţul.
- Da, dragă, răspunde cuminte consoarta.
- Şi fructe...
- Da, dragă.
- Şi pe urmă, dăm şi noi o fugă pînă la Real.
- Păi, de ce? Am luat tot ce ne trebuia, bani nu prea mai avem.....
- E, aşa ne mai clătim ochii şi noi, pe ici, pe colo. Pe urmă iar îmi scoţi ochii că nu te scot nicăieri, niciodată....

Priorităţile în cuplu

Soţ şi soţie, cuplu extrem de ocupat. La apus de soare, el îşi sună consoarta.
- Ce faci, ai ajuns acasă?
- Încă nu, sunt pe drum. De ce?
- Începe furtuna.
- Ok, mă grăbesc.
Peste zece minute, el sună din nou:
- Ce faci, ai ajuns?
- Nu, ies de la metrou, într-un sfert de ceas sunt acasă. Ce s-a întâmplat?
- Nimic. Începe furtuna. Vezi că am uitat deschis geamul de la balcon.
- Ok, te sun după ce ajung.
După ce soţia închide telefonul, începe furtuna. Din aia adevărată, de vară. Cu stropi cât bobul de strugure. Grăbeşte ea pasul, dar degeaba. Ajunge acasă udă din cap până în picioare, semănând cu o murătură. Prin geamul deschis, a intrat în casă vreun litru de apă. Cam tot atâta s-a scurs din hainele ei ude leoarcă. Peste încă un sfert de ceas, sună din nou telefonul.
- Ai ajuns?, întreabă soţul.
-Da, am ajuns. M-am udat din cap până în picioare şi am luat un paracetamol.
- E, lasă, nu de asta te-am sunat. A intrat apă în casă, s-a spart vreun geam?
- Nu, nu s-a spart nimic. M-am udat eu pînă la piele.
-Lasă-mă, domne, cu amănuntele astea. Tu te ştergi, faci o baie fierbinte şi-ţi trece, dar dacă intra apă în casă sau, mai rău, se spărgea geamul.....

Les hommes qui passent

http://www.youtube.com/watch?v=fOt7E04e7H4&feature=related

Când rămîi în pană de cuvinte

http://icanread.tumblr.com/

D'ale copilăriei

Unele discuţii la telefon sunt extrem de savuroase, altele se încheie cu lacrimi sau declaraţii de dragoste necondiţionată. În seara asta, o conversaţie savuroasă.
- Ce faci, mami? Ştii, la colţul străzii e o doamnă care vrea să fiu fetiţa ei. Dar eu i-am spus că am deja mami şi tati. Dar ca să nu se supere o voi vizita din cînd în cînd, că e bine să fii musafir. Tu eşti la servici?
- Nu, mama, sunt acasă. Acum am ajuns, că am avut o zi grea.
- Da, e greu să ai servici în ziua de azi.
..................
Mami, ştii, cînd mă fac eu mare vreau să mă fac doamnă. O doamnă de plăcinte. De plăcinte cu brânză.
- Şi ce o să faci mama? Tu faci plăcintele sau tu le mănînci.
- Eu le mănînc.
- Deci vei fi doamna care mănîncă plăcinte cu brînză.
- Exact.
.........................
Mami, ştii eu am căzut şi am făcut o bubiţă. Am crezut că o să-mi iasă maţele pe acolo.
- Păi, mama, uită-te la burtica ta şi uită-te la bubiţă. Crezi că aveau loc prin bubiţă?
- Păi, burtica e mai mare. Dar, să ştii, maţele mele sunt foarte importante.

Idei trăsnite

Pentru că e vineri, o să încep cu o zîmbeştire pe care am auzit-o dimineaţă la Europa FM. Cică, vecinii noştri bulgari sunt foarte preocupaţi de o posibilă migraţie a ţînţarilor româneşti peste graniţă.
Un fost ministru de interne, actualmente deputat, s-a dus în parlamentul de la sud de Dunăre şi a cerut fonduri speciale pentru a elimina violarea spaţiului aerian al Bulgariei de către ţânţarii româneşti. Ar fi vorba de jumătate de milion de euro pentru a combate migraţia. Parlamentarul nu a fost foarte explicit în privinţa metodelor, dar cred că de banii ăştia, vecinii noştri ar putea cumpăra nişte plase, ca cele montate în tranşee, la război, evident mult mai fine, poate un borangic, ceva.
Ce ţi-e şi cu parlamentarii ăştia loviţi de caniculă.
Şi pentru că tot a venit vorba de politicieni, mă gîndesc că, poate, parlamentarii noştri ar trebui plătiţi pentru prestaţia din timpul zilei de Antene sau Realitatea.
Mă uit acum la RTV şi pe cine văd, pe dl. Ghişe, care tocmai a fost dat exemplu de chiulangiu maxim de la şedinţele parlamentului. Cică el absentează ca să sancţioneze guvernul că ia decizii proaste. Păi, normal că ia decizii proaste, dacă parlamentarii stau la televizor în loc să-şi facă treaba.
Pe de altă parte, mi se pare absolut normal să aleagă sticla, în locul moţăielii din parlament, că doar e persoană activă. Pe cale de consecinţă, mi se pare la fel de normal ca omul, care ridică ratinguri, să fie plătit cu comision de RTV.
La fel Mădălin Voicu. Mi-e foarte simpatic, dar stă mult prea mult la tv, ca să pară preocupat de cum sunt legile în ţara asta. Aseară era la A2, cu fii-sa şi comenta despre tipii cu bani, mulţi dar proşti din ţara asta. Acum e la RTV, vorbeşte despre ce a făcut Băsescu.
Ce mişto e viaţa de parlamentar.

Un dezastru şi o catastrofă

Zilele astea m-am desprins cu totul de tot ce înseamnă ştire, cotidian, veste proastă. Recunosc, chiar dacă unii vor spune că sună a egoism maxim.
De azi dimineaţă însă nu aud altceva decît dezastru, catastrofă, nenorocire. Pe RTV, unii explică docţi de ce nu s-a făcut nimic, aseară specialiştii se certau între ei şi îşi sugerau unii altora ba să aplice soluţiile valabile în vremea lui Ştefan cel Mare, ba să se mai updateze şi ei că olandezii au construit Olanda şi nu invers.
Ca să revin, de azi, vrînd -nevrînd sunt conectată la nenorocirea naţională pentru că am tv-ul în faţa ochilor. Mă mai uit din cînd în cînd şi mă tot înfurii. Acum, Boc e la Galaţi, care se pregăteşte de cel mai mare dezastru urban. Presupun că e vorba de nivelul Dunării, care tot creşte. Boc dă noroc cu jandarmii, care pun nisip în saci. Ce mă şochează pe mine, e faptul că, în afara soldaţilor, nu vezi picior de om, speriat de dezastrul care îi aşteaptă. Nu înţeleg de ce locuitorii oraşului care primesc ajutor social nu pun mâna pe lopată, să ajute şi ei. Ok, ne-au păcălit, au cheltuit banii de dig pe alte prostii, dar chiar în halul ăsta de lene am ajuns că stăm şi ne uităm cum vine apa peste noi şi noi şi atunci înjurăm guvernul.
M-a impresionat o ştire, una singură pe ziua de azi. În Moldova, cică, o singură casă a rămas neinundată. De ce sau cum a fost ocolită casa de ape. Simplu, proprietarul şi-a făcut dig în jurul casei. Adică, se poate. E incredibil neamul ăsta.

D'ale copilăriei

După un weekend plin, în drum spre casă, ne oprim la Mănăstirea Ghighiu. Cu copilul din dotare, evident. Intrăm şi ne aşezăm la coadă, pentru rugăciune. Copilul curios:
-Mami, ce este aceea o mănăstire?
- O biserică unde locuiesc doamnele acelea în negru.
- Păi aici nu stă Doamne-doamne?
- Ba da, mama, dar locuiesc şi ele tot aici.
- Deci ele sunt prietenele lui Doamne-Doamne.
- Cam aşa ceva...
- Da, dar unele sunt cam bătrîne...
......

Mami, dar de ce ne închinăm?
- Păi, îi spunem lui Doamne-Doamne ce ne dorim, şi pe urmă îi mulţumim.
- Aha.
- Tu ştii ce-ţi doreşti?
- Da. Doamne-doamne, dă-mi şi mie un ZuZuPets, te rog.(pentru necunoscători, este vorba de o jucărie. horror-părerea mea- un hamster, foarte în vogă printre prichindei şi al naibii de scumpă)
- Nu, mama, spune-i şi tu că vrei sănătate sau să fii mai cuminte.
- Bine. Doamne-doamne, dă-mi te rog, un ZuZuPets şi nişte sănătate.

Feminin şi masculin în neamul şoricesc

Dialog nocturn mami- Crina:
-Crina: Mami, vreau sa-mi cumperi si mie ZuZuPets. Uite, vreau unul galben şi unul cu pete roz.
-Mami: Cel roz e fetiţă şi ăla galben e băiat, de aia îi vrei?
-Crina: Nu, ăla galben e fetiţă.
- Mami: După ce-l recunoşti?
- Crina: Păi fetiţele au fundiţă.
- Mami: Şi şoriceii băieţi, cum îi recunoşti?
-Crina: Ei au mustăţi. Tu nu ai văzut că bărbaţii au mustăţi...