Nu o cunosc pe Cristiana Anghel, dna învăţătoare devenită celebră cu greva foamei. Mi s-a părut puţin dusă cu pluta, ca să fiu mai exactă, una care se visa mai ceva ca Miron Cozma, " o luceafără".
Nu că nu aş fi de acord cu profesorii, doamne fereşte. Au dreptul la lefuri omeneşti, este adevărat, dar cred că tre să fii într-o dungă să-ţi imaginezi să dacă o grevă generală nu a mişcat lucrurile, le va mişca o femeie care intră în greva foamei. Ca variantă de protest, asta funcţionează sau are şanse cînd vorbim de o revendicare personală- retrocedarea unei proprietăţi de exemplu.
De aceea, gestul ei mi s-a părut exagerat. Reacţia celor din jurul ei care s-au declarat solidari mi s-a părut la fel de caraghioasă. Solidară cu grevista, în timp ce tu iei prînzul.
E, am uitat o vreme de doamna aceea. Dar ea a apărut apoi, cînd şi-a anunţat revenirea la catedră şi a fost uşor uşuită de elevi şi părinţi.
Azi, doamna a reapărut pe firmament. De data asta, ştirea este că va mai sta o vreme prin Bucureşti, ca să participe la emisiuni tv. Dacă tot nu are ce face, se duce la tv.
Şi, deşi a stat în grevă atîta timp, ştie cu precizie că vor mai fi închise nu ştiu cîte mii de şcoli. Şi probabil, se va duce să-şi dea cu părerea despre asta.
Încep să fiu deranjată de faptul că oamenii nu mai au simţul ridicolului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu