Gata vacanţa, am luat-o din nou de coadă. Şi, evident, am reluat placa cu "nu vreau să dorm la prînz la grădi". Spectacolul lacrimogen zilnic este întrerupt de ceea ce am putea numi "bătălia nervilor". Într-o "tabără", copilul care, din cinci în cinci minute, se opreşte din lăcrimat şi ne întreabă pe rînd: şi totuşi, pe mine cine vine să mă ia la prînz...
În cealalată "tabără", adulţii. Eu stau să plîng de ciudă că nu-i pot face pe plac copilului. Din cînd în cînd, neuronul lucid îmi aduce aminte că am în faţă un mic exploatator sentimental şi atunci îi explic cu argumente de ce nu pot să o iau de la grădi, la prînz. Bărbatu-meu îşi pune şi el mintea pe moaţe şi încearcă să-i arate ce pierde dacă nu doarme la grădi.
După prima zi, remiză.
Fii-mea încăpăţînată- cu cine-o semăna Doamne?:)- nu renunţă, aşa că o ia pe altă parte.
- Măi, mami, ştii ceva? La mine la grădi, cînd Maria e răcită, stă acasă.
- Păi e normal, mami, că dacă vine la grădi vă dă şi vouă răceala.
- Păi, vezi. Atunci, tu de ce mă duci la grădi?
- Păi, care e problema?
- Păi, uite, eu tuşesc şi îmi curge nasul. Ar trebui să stau acasă.
- Păi tuşeşti că ai fost răcită şi îţi curge nasul că ai plîns. Nu eşti răcită.
- Bine, dar să ştii că mă doare şi burtica. Deci sînt bolnavă.
Aştept cu interes următoarele argumente:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu