Un metru pentru progres

Cînd am născut-o pe fiimea, am primit de la o prietenă albumul bebeluşului.
Cînd a împlinit un an, i-am făcut cadou un dvd cu petrecerea ei. Între unul şi doi ani, mi-am notat într-o agendă subţire cum stîlcea cuvintele. Mi-am spus că va fi minunat să afle peste ani, cum pronunţa broscuţă, de exemplu.
La doi ani, i-am făcut cadou aparat foto şi cameră video, să-i imortalizăm evoluţia. Bieţi nevolnici. Nu ne-am gîndit niciodată că imaginile nu vor vorbi niciodată aşa cum o face mintea şi sufletul nostru.
La trei ani, i-am luat un vin. Pe care l-am pus la păstrat. Ca bonus, i-am făcut cadou acest blog şi sper ca memoria internetului să dureze mai mult decît hîrtia îngălbenită.
Cum se măsoară de fapt progresul...
Zilele trecute, o prietenă îmi spunea că în ziua în care a venit pe lume băieţelul ei, soţul său a cumpărat toate ziarele şi a decupat ştirile importante.
Pentru că eu am ratat momentul, m-am gîndit să apelez la memoria internetului, de care vorbeam două rînduri mai sus.
Ce am descoperit:
- În timp ce mă grăbeam spre spital, prinţesa Kiko a Japoniei a adus pe lume un băieţel. Moştenitorul imperiului.
Slavă Domnului. Chiar îmi făceam probleme că fiimea nu este leat cu un purtător de sînge albastru.
- La noi în ţară, nebunie ca de obicei. S-a mai scumpit un pic benzina deşi, dacă stau să mă gîndesc cît de des se întîmplă în ultima vreme, nu aş mai include-o la capitolul ştiri. Nu e o noutate. Poate preţul să fie important pentru istoria mapamondului. Intre 3,4 si 3,6 lei, cam un euro, dacă îmi aduc aminte bine cursul de schimb.
- Statul se pregătea să bage în şedinţă legile siguranţei naţionale.
Cam atît. Subţire, pentru o ţară aşa de mare, dar treacă de la noi.