Aventuri cotidiene

În tren şi la coadă, îţi dai seama cît de mişto e să locuieşti în ţărişoara asta. Suntem un izvor nesecat de hohote de rîs. Pe înfundate, e adevărat.
În tren, de exemplu, este o distracţie totală.
În ce ţară credeţi că se mai întîmplă ca fraierul care dă 300 de mii pe bilet să rişte să moară asfixiat de blatistul care-i pune în nas subţioara.
Sau, unde în lumea asta aţi mai văzut ca luni dimineaţa, trenul de navetişti să aibă doar două vagoane din care unul de clasa întîi.
Sau, unde s-a mai pomenit ca naşul şi controlul civil să-şi ia şpaga lîngă un afiş pe care scrie galben pe albastru: "În acest tren circulă doar călătorii cu BILET".
Sosirea tehnologiei pe plaiurile Mioriţei a pătruns pînă în cele mai adânci străfunduri. Aşa se face că acum, dacă nu ştiaţi, maneaua se ascultă la laptop, la clasa întîi, printre zeci de paporniţe şi coji de seminţe.
"Divele" satului discută cu voce piţigăiată ultima schemă de la Aruncaţi din tren. (Dacă ar fi fost mai aproape de mine, pe cuvînt că aş fi făcut gestul şi, poate, pentru prima oară în viaţă, fără să regret că fac ceva rău).
E interesant în tren, pe cuvînt. Vezi societatea în toată splendoarea ei. Uneori te mai alegi şi cu înjurături, dar ăsta e riscul meseriei. Mi l-am asumat o dată şi era să cad pe scări. M-a ajuns blestemul, probabil. Mergeam cu Săgeata şi la zece scaune de mine, nişte oameni. Normali, la prima vedere, şantierişti după mîini. Se uitau curioşi la laptop. Pe cran, rula filmul "Moromeţii". Am reţint pe moment cîteva replici. Peste juma de oră, oamenii se plictisesc(era prea mare efortul, probabil) şi bagă nişte muzică. Manele, că doar trăim în România. Stau, îmi molfăi între dinţi nervii, dar pînă la urmă îi rog să dea muzica mai încet. Se conformează şi răsuflu uşurată. Nu pentru mult timp, însă. Au crezut probabil că nu ador manelele, aşa că au trecut rapid la Ileana Ciuculete şi cîntece de petrecere. Era weekend doar. Strîng din dinţi şi mă uit la ceas. Nu mai aveam mult. Cînd să cobor, nu mă rabdă însă sufletul şi îl bat pe umăr pe proprietarul laptopului. "Nene, să ştii că în România, au ajuns şi căştile, nu doar computerele. Poate îţi iei la leafă o pereche, că sînt ieftine". Cînd să cobor, mă împiedic evident. M-a ajuns energia negativă.
................................................................................................................
Ador cozile. De cînd eram mică şi mă trezea mama dis de dimineaţă să mai prindem şi noi un pachet de unt sau un carton de ouă, mă omoram după cozi.
Aşa şi-acum. Unde e o coadă, hop şi eu. Azi, de pildă.
M-am dus să-mi schimb contractul de curent. Am vorbit eu cu o pilă(a se citi o doamnă drăguţă), dar mi-am zis, e, ce mare lucru. Sînt cinci oameni în faţa mea. Schimbi un contract, nu lupţi pentru ultimul pachet de unt. Mare greşeală. Nu vă recomand, mai ales dacă aveţi o pilă. De ce? Foarte simplu. Oamenii stau la coadă, pentru că nu au cu cine să se certe acasă. Sau au un soţ care nu le dă rînd la vorbă şi simt că doar la coadă îşi pot pune în valoare calităţile. Argumentele mai jos:
Omul de la ghişeu: doamnă, dar e inadmisibil să îmi cereţi să fac un xerox. Aşa o companie mare şi nu aveţi bani de un astfel de aparat. Eu mi-am luat liber de la servici să rezolv problema.
Omul nr.2 de la ghişeu: doamnă, eu am venit aucm o lună de zile la dvs.
- Cu ce problemă, întreabă funcţionara.
-Păi, nu mai ştiu. Mi-am schimbat contractul.
-Bileţelul.
-Nu mi-a dat nimeni, nici un bileţel.
-Înseamnă că v-aţi schimbat tariful.
-Nu ştiu, doamnă, că atunci aveam casa închiriată.
-Aţi cerut să vă schimbe contractul.
-Nu mai ţin minte. Ştiţi, eu am două apartamente. Pe unul l-am vîndut şi proprietarii au plecat în Elveţia. Şi la celălalt, am băgat chiriaş.
-Deci, ce aţi cerut luna trecută.
- Păi, v-am spus că am completat nişte formulare.
-Deci, v-aţi schimbat tariful.
- Posibil.
-Atunci, staţi liniştită, modificarea s-a făcut de atunci. O să vedeţi cînd vine factura.
Omul nr. 3 de la ghişeu: doamnă, e inadmisibil, eu am dreptul la compensaţie şi voi mă puneţi să plătesc penalizări. Adică, voi aveţi să-mi daţi bani şi mă taxaţi. Ăsta e tupeu maxim.
-Domnule, dvs. aveţi trei facturi. Vi se compensează doar una, pentru cantitatea X, Ce depăşiţi, plătiţi.
-Păi, eu nu depăşesc doamnă, am 30 de kwh pe lună consum.
-Aici, scrie 60, vi se compensează doar maxim 50, deci pentru restul sunteţi penalizat.
- E anormal.
- Puteţi să schimbaţi estimarea. Trecem 30.
- Păi şi cu penalizările.
- Păi s-au compensat. Nu aveţi nimic de plată.
Ăştia sunt oamenii din cauza cărora am pierdut o oră la coadă, pentru o problemă rezolvată în cinci minute. Fără pile.
Cum să nu adori cozile. Primeşti atîtea informaţii utile, adevărate lecţii de viaţă, cultură dar mai ales civilizaţie.
Un lucru mi-e clar: nu-mi doresc să ajung vreodată funcţionară la ghişeu. Nu mi-ar ajunge leafa pentru pastile.