Ştiu că nu sunt originală. Nici nu mi-am propus asta. Îmi place titlul cărţii lui Puric, pe care am început să o citesc. Dar alta e ideea.
Cît am lucrat pentru proiectul Antreprenor, mi-am reactivat o meteahnă mai veche, să scornesc în istoria oamenilor frumoşi. Sau măcar a celor care mi se par interesanţi. Unii dintre cei cărora le-am luat interviul chiar erau autentici, alţii încercau să pară şi dacă se chinuiau, reuşeau să mă facă să-i cred un minut.
Chiar dacă nu mă mai ocup de proiect, o să-mi păstrez meteahna. Pentru că, pe mine, personal, simt că mă îmbogăţeşte. Într-o lume în care punem banii şi bunăstarea personală deasupra altor valori, simt nevoia să mă agăţ de ceva, care să mă readucă pe linia de plutire. Oameni, bogaţi sau săraci, frumoşi sau urîţi, fericiţi sau nu. Poveşti de viaţă, în fapt, fără patimă şi fără ură. Fiecare poveste este o lecţie de viaţă. Pe care avem dreptul să o învăţăm sau nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu