Am ars o maşină

Nu, nu glumesc. Am făcut dimineaţă socoteala şi aceasta este suma sau rezultatul "carierei" mele de fumător. Întotdeauna mi-au plăcut calculele, chiar dacă nu la fel de mult şi rezultatele.
M-a apucat dimineaţă. Pe drum, pur şi simplu. Mă pregăteam să traversez strada pentru a-mi cumpăra pachetul zilnic de ţigări şi aşteptam să se scurgă tot cîrdul de maşini să ajung la butic. Şi tot stînd la stop, mi-am zis, mama mă-sii, ce aştept de fapt. Să dau 100 de mii pe un pachet de ţigări, care mă ajută dimineaţa să tuşesc mai cu spor.
Ce înseamnă 100 de mii, în fond? La o socoteală rapidă: un prînz la cantină, mai mult decît un kil de căpşuni, două reviste pentru fii-mea şi un sfert din preţul unei cărţi pe care mi-o promit la leafă. E mult, e puţin? Cît contează de fapt.
De cînd fumez? De 20 de ani. Adică vreo 7.300 de zile şi 146.000 de ţigarete.
Ce înseamnă în bani? La o medie de un euro pachetul, 7.300 de euro. cam tot atît cît m-a costat maşina sau cît m-ar fi costat apartamentul dacă aş fi putut face credit înainte de 2003.
Ce pot face cu banii daţi pe tutun? Am început să contabilizez dar lista e incredibil de lungă. Pe scurt: o grămadă de chestii pe care nu le fac, pentru că îmi spun nu mi le permit financiar.
Ce înseamnă o ţigară în fond. Un credit pe termen lung şi de care unii nu reuşesc să se achite niciodată.
Şi uite aşa, pînă s-a scurs tot cîrdul de maşini din faţa mea, m-am hotărît: mă las de fumat.
Pe bune.