Primăvara, casa de la ţară e un paradis al culorilor. Toate florile pămîntului şi-au aflat adăpost într-un spaţiu relativ mic, de cîţiva zeci de metri pătraţi. Acum e vremea lalelelor şi ca de obicei, am vrut să rup cîteva, să le iau la Bucureşti. Era cît pe ce să nu reuşesc, dar nu neapărat din cauza vremii. Din cîteva zeci de lalele, nu mai rămăseseră decît pistilele(cred că aşa se numesc).
- Ce s-a întîmplat, mama, cu lalelele, am întrebat-o pe Crina.
- Erau puţin cam obosite, îmi răspunde ştrengar fiică-mea.
- De unde ştii?
-Erau aşa deschise toate.
-Şi?
-Le-am luat petalele.
-Ş?i
-Le-am pus într-o găleată cu apă, să-şi revină şi ele puţin.
-Şi, şi-au revenit? am insistat eu.
-Nu ştiu, că s-a supărat mamaie şi m-a pus la colţ.
...................
- Mama, ai fost cuminte?
- Da, îmi mărturiseşte copilul în drum spre casă.
-Dar tati, a fost cuminte?
- Da, el mai puţin.
-L-ai supărat? insist eu.
- Nu, s-a supărat singur.
-Cînd?
- Cînd am vărsat medicamentul şi am mînjit tot covorul.
.................
- Îţi place la grădiniţă?
- Uneori.
- De ce doar uneori?
-Păi, nu-mi place cînd copiii ceilalţi vin şi vor să-mi mănînce mîncarea.
- Şi tu ce faci?
-Le spun, măi, nu mîncaţi, că asta este mîncare pentru oameni răciţi.
....................
-Mami, ştii, m-am gîndit. Nu mai iau nici o păpuşă la grădi.
-De ce, mama?
- Pentru că ceilalţi copii au vrut să o ia pe Belle, să se joace cu ea.
- Şi tu ce-ai făcut?
-Am fugit după mamaie şi i-am zis să o ia acasă. Rafi(un coleg-n.m.) era răcit şi i-am spus lui mamaie că dacă o ţin pe Belle cu mine, ia gripa de la el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu