Asta suntem. Dar nu vrem să recunoaştem. M-am enervat ieri, a nu ştiu cîta oară pe ipocrizia celor de la RTV, care dădeau pe la cinci după masă un news alert care suna cam aşa: la 18.45, apar primii fluturaşi cu leafa tăiată. Aşa, şi, care e newsul aici, că pe cuvînt dacă înţeleg. Da, domne, asta este: s-au tăiat salariile. Şi nu doar la stat. Peste tot. Şi ăluia care munceşte patru-şase ore la şcoală şi ăluia care munceşte 12-14 ore pe zi, la patron. Ba, profesorul poate să mai dea o meditaţie şi, slavă domnului, asta e o practică de pe vremea Împuşcatului: vrei să iei BAC-ul, vrei o notă mai mare decît de trecere la mine, hai vino, că organizez meditaţii. Dar, nu, e al dracului de comod să lucrezi 6 ore pe zi şi vinerea 4, să ai trei- cinci luni de vacanţă pe an şi să vrei 1.000 de euro leafă. Ai pretenţii, că doar eşti intelectual. Nu spune nimeni nimic despre reducerile de salarii din privat. Care nu sunt de 15%, au trecut de 25%. Să nu mai vorbim de creşterea TVA-ului, care ne lasă pe toţi cu sacoşa de mîncare goală. Nu, noi îi văităm doar pe ăia de la stat, care, în esenţă sunt o adunătură de piloşi. La finanţe, la primărie, peste tot, inclusiv la televiziunea publică, îţi găseşti slujbă dacă ai o pilă, un neam sau un prieten suficient de influent. Dacă vrei să rezolvi ceva, nu te primeşte nimeni dacă nu împingi acolo ceva. O prietenă de-a mea, învăţătoare, face meditaţii cu un puştan. Tatăl lui lucrează la Garda Financiară. Şi o duc foarte rău: doamna, soţia, stă acasă, într-o viloaie care se învîrte după soare, are bonă pentru copil, care după ore se duce la un after-school privat şi de trei ori pe săptămână face lecţiile în particular cu prietena mea. Doamna este zilnic la shopping şi datorită acestei ocupaţiii extrem de stresante, nu are timp să-şi înveţe copilul că 1 şi cu 1 fac doi şi nu trei cum îi dă lui tacsu. Atât bugetarul cît şi soţia lui au fiecare propria maşină, evident un 4x4, ca să fie protejaţi în caz de jaf armat. Îşi petrec vacanţele în străinătate, vara în insule, iarna la schi. Mă întreb cîte vacanţe vor fi nevoiţi să taie din listă pentru că Băse i-a luat soţului 25% din leafa de bugetar. Sau cum îşi vor restructura sărmanii oameni bugetul: vor renunţa la sesiunile zilnice de shopping sau la vreuna din maşini. A, şi apropo de ştirile astea cu văitatul bugetarilor: RTV întîrzie constant cu lefurile. Antenele taie din salarii 15%, sau atît se spune. Iar faza cea mai mişto pe care am prins-o: în ziua în care pe bloguri se anunţa că la Intact se reduc salariile cu 15%, într-una din gazetele trustului trona mare o scrisoare a dlui Voiculescu către Băse: convertiţi reducerea de salarii a bugetarilor în bonuri de tezaur. Să mori tu. Păi, ce, la Intact, în contul lefurilor tăiate, le daţi acţiuni.
La medici, altă mîncare de peşte. Sunt puţini, dar extrem de puţini, care îşi fac treaba corect şi, mulţumesc lui Dzeu am întâlnit cîţiva din ăştia pentru care spun "Chapeau". Unul mi-a salvat viaţa, altul m-a ajutat să nasc iar al treilea este medicul meu de familie.
Alţii însă, pe cuvînt dacă merită să le dai bună ziua. Acum câţiva ani, de exemplu, m-am dus la urgenţă, că mi-era rău. Doctorul de gardă, un chirurg tinerel care îşi făcea mîna, îmi zice serios: doamnă, analizele sunt la limită, deci aţi putea face un puseu de apendicită, oricând. La sfatul familionului, accept propunerea de a scoate apendicele. Operaţie, juma de oră, mă trezesc, fără apendice. Nu mi-a pus nici o drenă, nimic. M-am trezit şi am sărit din pat, ca şi cum mi-aş fi scos o măsea. Îi dau şpaga de rigoare, îi spun că lucrez în presă şi îl întreb dacă e bine. Zice, da, staţi liniştită. Ziua următoare mă întreabă dacă colega care mi-a adus scutirea e măritată, că ar invita-o la o cafea. Eu ieşeam din calcule, eram luată. La ceva vreme, din discuţia cu un medic, mi-am dat seama că tânărul doctoraş nu avea de lucru în ziua aceea, deci nici un potenţial de şpagă aşa că, imediat ce a întîlnit o ipohondră, a zis, asta este. M-am operat de apendicită, cum se operau copiii mici pe vremuri de amigdalită. Că ăsta era trendul.
Şi acum e la fel. În ce priveşte profesionalismul şi şpaga. Fii-mea face 39, se duce la urgenţă, aia îi scade febra, dar nu-i dă reţetă. O trimite la medicul de familie. Doctoriţa de familie îi spune însă că nu o poate primi, că ea s-a întors puţin din concediu, are cîţiva copii înscrişi pe lista de consultaţii, astăzi, dar pe a mea nu o mai poate primi, că trece de ora 10.00. Să se ducă la doctoriţa de la garda spitalului. E, stau şi mă gîndesc, nu că e fiimea, ci aşa de amorul artei, cum pana mea poţi să spui: nu te consult azi că nu ai sunat mai devreme şi eu după ora zece intru în concediu. Asta în condiţiile în care fii-mea e înscrisă la doctoriţa cu pricina, iar aceasta primeşte bani de pe urma înscrisului. Eu cînd intru în concediu îmi las jobul în sarcina unor colege. Nu ar trebui să fie aşa şi la alţii. Pînă şi la Cotroceni, doamna care dă lefurile şi-a lăsat înlocuitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu