Scump sau ieftin

Criză, buget restructurat, tăieri drastice de costuri. Pe scurt, cuvintele care ne guvernează cel puţin parţial existenţa, în ultimul an.
Cu ce începem, cu ce continuăm? Nu mai mîncăm salam Victoria, trecem pe parizer cu MDM, nu mai luăm roşii cu 3 lei, le căutăm pe alea de 1,5, renunţăm la nectarine, ca să luăm un kil de mere, ne îmbrăcăm de la SH sau de la bazarul din Berceni?
Nu ştiu nene, cum e mai bine, dar eu am ajuns la concluzia că tot scump şi de calitate se merită să cumperi, chiar şi în vremuri de criză.
Să mă explic.
Am de curăţat baia. Produsul pe care îl foloseam, un pic mai scump, a ajuns din cauza TVA-ului şi a conjuncturii şi mai scump. L-am tăiat de pe listă. Ce pun în loc, însă, că nevoia tot rămâne.
Mă duc la hypermarket şi cumpăr un produs nou, marcă privată. Cel mai mic preţ. Calitate, ioc.
Mă duc la supermarket, găsesc şi acolo un produs marcă privată, dar cu lecţia învăţată de la prima tentativă, îl sar. Cumpăr în schimb un altul, proaspăt intrat pe piaţă. Puţin mai scump. Calitate, ioc.
Mă duc cu o prietenă la un magazin 38. Unul din alea care fac furori în provincie. Cumpăr şi de acolo un produs de curăţat baia. Calitate, vai şi amar.
Altă prietenă îmi recomandă un produs "made in Germany", pe care-l găseşti doar la un lanţ de magazine speciale. O cred pe cuvînt. Mergem la magazin, rog vînzătoarea să mi-l oprească-era ultimul. Fug acasă, iau bani şi mă duc repede să-l achit. Mă întorc şi mîndră nevoie mare mă apuc de împrăştiat soluţia. Efect? Fix ZERO.
Da, dar cine şi-a umplut dulapul cu soluţii de curăţat? Eu.
Cine freacă în continuare la cadă, de-i sar capacele. Tot eu.
Ce economie am făcut? ZERO. Calculele indică faptul că experimentul meu mi-a generat în buget un minus echivalent cu dublul unei sticle de soluţie de calitate.
Concluzia?
Sunt prea săracă pentru a-mi permite lucruri ieftine, chiar şi în vremurile astea. Soluţia? Cantitatea de soluţie folosită.