De ce

Am văzut dimineaţă linkul pe fb. Am trecut peste el, ca peste multe altele. După prînz, l-am găsit din nou. Îl postase altcineva. M-a atras fotografia unei fetiţe, care zîmbea. Am intrat pe site şi, după o scurtă ezitare, am început să citesc. Un anunţ destul de sec: o fetiţă, de nici 4 ani, are leucemie....Are nevoie de 60.000 de euro pentru a fi salvată. Nu am procesat imediat. Mi-am spus doar: "Un alt anunţ umanitar. S-au înmulţit în ultima vreme".
Mi-am întors privirea şi am început să urmăresc copacii de pe marginea şoselei. Dar am simţit că mi se umezesc ochii. Iar mintea repeta: o fetiţă, Eva Maria. Împlineşte 4 ani pe 27 ianuarie. E un pic mai mică decît Crina, fetiţa mea. În mod sigur, e o minune de fetiţă. E bolnavă. Un pic mai mică decît Crina. Probabil, acum vorbeşte bine şi a început să pună întrebări. O alerga la fel ca fii-mea? O fi la fel de pontoasă sau de "meşcheră"?
Într-o fracţiune de secundă, mi-a bubuit sufletul şi o mie de întrebări au început să se spargă de pereţii sufletului. Dacă nu face rost de bani, moare. De ce nu se operează aici. A, nu se poate, tocmai am aflat că la noi, nu mai au nici cele mai ieftine citostatice pentru copii. A, da, mi-am amintit ceva în plus: în România nu se face transplant pentru leucemii pentru că nu există camere perfect septice. Ok. Ce e de făcut. Trebuie să facă rost de bani. De la cine. Cît timp are la dispoziţie pentru a strînge suma şi a ajunge la timp în străinătate.
Mă pun în pielea mamei şi mă apucă nebunia: să nu îi mai aud rîsul, să nu mai aud strigîndu-mă mami, să nu mă mai cert cu ea, să nu mai facem puzzle, să nu mai colorăm, să nu mai spunem poveşti seara, să nu mă mai asasineze cu întrebarea "există gîndaci vorbitori?"
Neputinţa mă loveşte în moalele capului şi simt cum îmi paralizează mintea, sufletul, cuvintele. De ce? De ce e nevoie să moară un copil şi încă unul şi încă alţii. Pentru că nu există camere septice, pentru că nu există bani sau pentru că nu există solidaritate.
Ce înseamnă 60.000 de euro. Un ajutor dat de 60.000 de oameni, de 30.000 sau mai puţini dacă dăm un telefon.
Cîţi copii trebuie să mai moară, să începem să facem lucruri normale, cîte guverne trebuie să se mai schimbe.
De ce e nevoie să fii VIP pentru a primi a doua şansă la viaţă, pentru a avea avion privat la scară şi a trimite cohorte de reporteri în delegaţie la Viena.