Nu prea-mi prieşte vacanţa asta de copil, aşa că o sun pe Crina aproape zilnic şi avem iar conversaţii lungi-lungi. Aseară, de exemplu. Sun şi ea vine gîfîind la telefon:
- Ce faci, mama. De ce respiri aşa?
- Mă antrenez, mami.
- Pentru ce, mama?
- Să devin balerină.
- Aha şi cum e?
- Păi, uite pot să sar, de la uşă la pat, pot să mă învîrt(a se citi pirueta), cu mîinile lipite deasupra capului.......Ştii, mami, eu aş vrea să am doi părinţi.
- Păi nu ai, deja?
- Nu, mă, acolo pe scaun, lîngă scenă. Care să aplaude cînd dansez...
- Păi, ai mama şi în mod sigur vom fi amîndoi..
- Şi, ştii, eu vreau o rochiţă de balet, simplă-simplă, doar cu nişte steluţe sclipitoare. Şi mai vreau părul prins în coadă şi o coroniţă, la fel cu rochiţa, simplă-simplă doar cu nişte steluţe sclipitoare.
- Aha.
- Şi aş mai vrea un băiat mare, care să mă ridice pe sus şi să mă învîrtă. Dar nu vreau partener. Vreau să vină doar cînd trebuie să mă ridice şi pe urmă să iasă. Ştii, mami, cred că ai putea să dansezi şi tu....
- Nu pot, mami, că eu nu am dat burtica jos. Nu am mîncat suficiente fructe...
- Eu am dat-o, să ştii. Am mîncat portocale şi nici un pic de ciocolată. Ar trebui să mănânci iaurt Activia, care te slăbeşte.
- Bine, mama, o să încerc.
- Mami, dar ştii, eu cred că de fapt te-ar primi la balet, chiar şi aşa un pic mai grăsunică. Nu spui nimănui.
- Dar, dacă mă ceartă învăţătoarea, vorbeşti tu cu ea să-mi dea voie si mie, aşa mai grăsunică.
- A, nu, vorbeşti tu, că de aia ai gură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu