D'ale copilăriei în 2011

E, gata, ne-am întors. Nu că am fi fost plecate peste mări şi ţări dar gata cu vacanţa.
De azi, am luat-o de la coadă cu grădi. E drept, că am făcut şi ieri o încercare dar ne-au întors din drum bodyguarzii.
Convinsă că grădiniţa începe pe 4 ianuarie, ca şi serviciul meu, mi-am trezit copilul cu noaptea în cap, să prindem loc lîngă educatoare. Ne-am înfiinţat la poarta grădiniţei şi ne-am trezit cu bodyguardul care ne-a spus:
- Halt. Unde mergeţi.
- Păi, la grădi. Grupa mijlocie, am răspuns eu convinsă că omul e nou şi de aia ne ţine la poartă.
- Grădiniţa începe mîine, doamnă. Nu aţi auzit la ştiri
Evident, nu, că dacă aflam ceva doar nu eram nebună să-mi trezesc plodul cu noaptea în cap.
Şi uite-aşa am făcut cale-ntoarsă pentru încă o zi de vacanţă.
Azi dimineaţă am avut mai mult succes, grădiniţa era deschisă. Şi am prins şi loc "la prima masă", adică la masa fetiţelor cuminţi. Meritul nu e al meu, recunosc. E al soţului care se mişcă sportiv. Mîine sunt eu de servici cu dusul, aşa că nu garantez loc la masa premianţilor.
......................


Vacanţa a fost minunată. A venit Moşul, adică au fost vreo trei la număr şi fiecare a adus ceva, aşa că avem o grămadă de jucărele.
Ne-am îmbogăţit colecţia de bebeluşi sugari, de păpuşi, de puzzle, cărţi de citit-colorat, lego.
Am mîncat toţi moş crăciunii din cei doi brăduţi.
Am citit de atît de multe ori Pinocchio, că am învăţat replicile pe de rost. Aşa că atunci cînd, de oboseală, mami sare peste o replică, eu(Crina) îi aduc aminte ce spuneau şarlatanii sau Feştilă sau Zîna Albastră.
Apropos de Zîna albastră, înainte de Crăciun am avut un mic incident cu maşina şi am ajuns într-un şanţ pe marginea drumului. Atunci mi-am dat seama că e tare bună la casa omului o baghetă fermecată ca a Zînei, aşa că i-am spus lui mami:
- Uite, dacă aveam noi acum bagheta Zînei Albastre, nu mai trebuia să aşteptăm tractorul să ne scoată din zăpadă.
Ideea asta mi-a venit după ce ne-am învîrtit la o curbă, pentru că ameţise maşina. Mami a confirmat de altfel că maşina noastră e cam ameţită uneori.
Şi fiindcă am ajuns la maşină, mi-a mai venit o idee pe care i-am spus-o lui mami. Nu ştiu de ce, dar tati nu prea a vorbit vreo două zile. Doar mormăia, aşa că am întrebat-o pe mami, direct:
- Auzi, noi nu putem cumpăra un tată nou. Unul care nu e surd şi vorbeşte cînd îl întrebi.
Mami a spus să nu ne grăbim că vin reducerile. Aşa că aşteptăm......