Mă, suntem aşa un neam....Nu dormim bine dacă nu ne e ciudă pe cîte cineva. Ia uite, aia de la 10 şi-a luat maşină. Are bani, ce trăieşte ca noi din salariul minim.
Aha, ăla de la parter şi-a schimbat mobila. E norocos, tacsu e în Spania.
Ia uite, aia de la cinci, nici nu l-a înmormîntat bine pe moşu şi şi-a pus termopane.
Nu ne simţim bine dacă nu cîrcotim, cu sau fără argumente.
Am citit azi o poveste despre un business reinventat de un puştan de 23 de ani: croitoria. Un business adaptat la epoca netului. Tu, potenţial client, intri pe site şi anuni că vrei un costum. Un croitor vine la birou sau unde vrei tu, îţi ia măsurile, vine la probe şi îţi livrează marfa. Preţul, un pic piperat, părerea mea, dar afacerea merge şi business-ul se extinde. Proprietarul site-ului lucrează cu 18 croitori ca să onoreze comenzile.
E, faza e că nici nu a apărut bine articolul că s-a trezit unul care să critice instant: "Scump, domne, scump, dincolo era mai ieftin. Şi nici calitatea nu e cine ştie ce". Nu mi-am dat seama dacă era un croitor căruia nu i-a ieşit pasenţa sau unul care pur şi simplu nu avea nimic altceva de făcut. Dar atît de tare m-a enervat stilul că mi-am amintit de toţi frustraţii de la mine de la bloc, care se uită pe gaura cheii sau dindosul draperiei să vadă cînd pleci, cînd vii, dacă ai ceva în braţe sau nu. Cînd te prind pe scările blocului, îşi aduc aminte şi te întreabă de unde ţi-ai luat frigiderul, dacă e în rate sau are garanţie extinsă şi, în spatele tău înjură că tu ai putut să faci schimbarea iar el nu. Şi, în mod cert, nu recunosc că munceşti mai mult ci, crede el, sigur e ceva necurat la mijloc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu