Sîmbătă, am mers la ziua unei prietene. Pe drum, am instruit copilul:
- Mama, cînd intrăm, îi spui la mulţi ani. Şi îi dai cadoul.
Zis şi făcut. Ajungem la sărbătorită acasă şi imediat ce intrăm, fără să mai aştepte să-şi dea hăinuţa jos, Crina îmi ia cadoul din mînă şi i-l întinde:
- La mulţi ani....Şi......Să fii iubită.....
Sărbătorita începe să rîdă, o ia în braţe şi o întreabă încet:
-De cine să fiu iubită?
Crina îşi pune un deget la obraz, ca şi cum se gîndeşte profund şi îl ridică asemenea dirijorului:
- De mami.... E cel mai simplu........
..................
Aseară, nervi întinşi la maxim după ce computerul s-a blocat şi ne-a lăsat fără desenul cu Barbie şi căluţul fermecat.
Nervoasă, Crina bate cu pumnul în birou şi se ceartă cu calculatorul:
-Hei, tu nu înţelegi. Porneşte o dată, că eu vreau Barbie...
Ca să nu mai bată şi a doua oară, încerc să-i explic pe un ton calm:
- Calculatorul nu este o persoană, deci nu te mai chinui S-a cam virusat şi trebuie reparat ca şi bicicleta sau maşina sau jucăriile tale. Îl restartăm şi o să meargă....
-Mai bine îi punem nas, ochi şi gură şi îl facem om, ca să înţeleagă o dată pentru totdeauna...
- Şi cum îl facem om?
- Îi desenăm un nas, ochi şi gură...
- Omul are şi suflet. De unde luăm suflet...
- Îi dăm cîte puţin de la noi. Un pic de la mine, un pic de la tine......:))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu