D'ale copilăriei

Fiică-mea şi-ar dori din tot sufletul să semănăm şi la păr. Adică să fiu blondă.
- Doamne-doamne m-a făcut brunetă mami şi, dacă m-aş vopsi blondă, mi-ar sta urât, i-am explicat motivele pentru care nu voi putea fi în veci blondă.
- Păi vezi, dacă nu mă asculţi, s-a revoltat ea. Cînd am fost la mare, ţi-am şi spus să nu mai stai aşa mult la soare, că te faci neagră. Dacă ai sta şi tu mai mult în apă, aşa ca mine, te-ai face blondă. Ce, ţi-e frică să nu te muşte apa


................................


O rudă de-a noastră va fi mămică. De băiat. Sexul nu este deocamdată important pentru fii-mea şi nu despre asta este povestea de azi. Viitoarea mămică se văita zilele trecute de o durere de rinichi şi, la sfatul bătrînilor, şi-a pus un şal de lînă în jurul mijlocului. Fii-mea, curioasă ca de obicei.
- Gina, de ce te-ai legat cu fularul
- Ca să nu răcească bebele.
- Care bebe
- Bebele meu din burtică.
- Păi şi nu era mai bine să-l încalţi cu botoşi. Mie, mamaie îmi spune tot timpul: Crina, încalţă-te, să nu răceşti.


..............

Într-o discuţie despre sarcină, copii, energie universală şi Dumnezeu, Crina îşi dă cu părerea:
- Eu am stat pe un norişor.
- Păi şi cine te-a adus la mami, norişorul
- Nu, Doamne-doamne. M-a lăsat să cresc puţin şi m-a pus la mami în burtică.
- Şi pe urmă.
- Şi pe urmă, doctorul a tăiat-o pe mami la burtică şi m-a scos pe mine.
- Păi copiii nu sunt aduşi de barză, întreabă gravida cu care povesteam.
- Care barză, copiii cresc la mami în burtică.