Acum vreun an de zile, i-am luat interviu lui George Copos şi m-am amuzat teribil cînd l-am auzit rostind grav: planeta se scufundă. Chiar mă gîndeam că ar fi fost un titlu bun, dacă nu lucram la un ziar de business. M-am amuzat din nou cînd am văzut că ideea a fost preluată de cei de la Mondenii.
Astăzi însă nu mă mai amuză povestea. Şi asta pentru că încep să-i dau dreptate cînd spunea: domne, planeta se scufundă şi nu e de joacă. O mică rectificare s-ar impune: planeta România se scufundă.
De ieri de la prînz urmăresc povestea cu protestele de la finanţe şi mi se pare că treaba e din ce în ce mai groasă. Principiul dominoului sau tăvălugul funcţionează poate, pentru prima oară în ultimii 15 ani. Mai ales că acum dimineaţă am citit că şi cei de la agenţiile de forţă de muncă intră în horă şi, în plan secund, se pregătesc şi alţii- profesori sau poliţişti. Mai trebuie un bobîrnac să iasă în stradă şi pensionarii şi cred că el a fost lansat deja. Tocmai am văzut pe agenţiile de ştiri că angajaţii de la pensii ies şi ei în stradă iar blocarea activităţii trezoreriei îi poate lăsa fără lefuri şi pe angajaţii de la stat care stau cuminţi încă. CNPAS şi CNAS au oprit şi ei lucrul.
Dincolo de disperarea care nu îi lasă nici pe angajaţi şi nici pe stat să cedeze, mă întreb ce soluţii sunt şi cât de aproape suntem să schimbăm un guvern slab pe altul prost.
Opoziţia stă la umbră şi aşteaptă să ia locul actualului executiv deşi, nici strategii lor economici, nici strategiile deşirate pe la televizor nu m-au convins de nici o culoare că au habar de ceva. Doar declaraţii belicoase şi atît.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu