Nu m-am omorît niciodată după prima bancă şi i-am invidiat întotdeauna pe cei care stăteau în fundul clasei. În timp ce în banca întîi se dădea o bătălie aprigă a degetelor pe sus, în ultima era vacanţă. Oamenii desenau, îşi trimiteau bileţele, făceau liste cu echipele de fotbal de după şcoală sau îşi povesteau ultimele aventuri amoroase. În timp, am acceptat că eram condamnată la prima bancă, să fac scurtă la degete, alergînd după un zece şi am renunţat să mă mai gîndesc la codaşi.
Nu mi-am imaginat însă niciodată că şi în Parlamentul european e ca la clasa 1. Am aflat acum după povestea cu Severin. Care poveste, m-a distrat la culme, deşi unii vor spune că nu sunt serioasă.
În ziua scandalului, am avut treabă toată ziua, aşa că, în lipsă de informaţii calde, mi-am întîmpinat invitaţii cu întrebarea: e, şi-a dat sau nu, demisia. Evident, speranţa mea era ca Severin să se ţină tare, ca un demn coleg al politicienilor ţării ăsteia. Mi se părea ciudat să facă opinie separată, acum, cînd ăsta e un stil de viaţă. Căci, odată devenit parlamentar, îţi aperi statutul, scaunul şi, nu în ultimul rînd, colegii care miros a penal. Pe principiul: dacă mie mi s-ar întîmpla ceva, nu mi-ar plăcea să mă apere şi pe mine careva.
Aşa şi cu dl Severin. Nu-l cunosc dar nu sufăr din cauza asta. Mă mîndresc cu el că vorbeşte mai multe limbi străine, deşi e politician român. Şi chiar m-ar durea să-l văd dus din Parlament, după ce noi toţi, am investit atîta în el. Vă daţi seama că dacă vom trimite un alt severin, va trebui să cheltuim altă căruţă de bani. Ori, la ce bun să-l schimbi pe unul de-ăsta, pe care acum ştii că nu-l mai prinzi la furat, cu altul care va trebui să înveţe, deci să experimenteze. Eu cred că am un raţionament mai mult decît corect, în vremurile astea austere.
Dar, revenind, nu am crezut că la ei e ca la clasa 1, după cum nu am ştiut că dnii Vadim şi Becali stau în fundul clasei. Păi, la cît de vocali sunt ei, cred că toată ziua stau cu mîna pe sus, ca la şcoală, evident, dispuşi de fiecare dată să spună fie "nein danke" fie "non, merci beaucoup". Diferă e drept de fraza de la clasa 1: eu doamna, eu ştiu, dar ce mai contează. Aşa că, de ce nedreptatea asta, să-i trimiţi în fundul clasei.
E, da, mă bucur că nu trece o zi fără să mai aflu cîteva ceva.
Mă întreb ce lecţie voi învăţa cînd în sfîrşit dl Severin va fi dat afară în şuturi, aşa cum merită, măcar doar pentru faptul că a confundat Parlamentul European cu cel românesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu