D'ale copilăriei în 2011

Eu şi Crina ne mai certăm din cînd în cînd. Cînd se supără ea, îmi spune că îşi dorea o mamă blondă. Cînd mă supăr eu, îi spun că îmi doream o fetiţă cuminte. Trebuie să găsesc altă replică însă. Zilele trecute, m-a bătut cu explicaţia ei:
- Sunt supărată pe tine şi o să mă duc să-mi cumpăr alt copil, mai cuminte, i-am spus eu.
- E, na, a replicat ea. Ce eu te-am pus să mă faci, tu m-ai vrut. Aşa că, rămîn aici, uite.

...........................
Alteori, avem discuţii serioase. De fini cunoscători într-ale vieţii. De exemplu:
- Mami, tu de ce nu eşti fericită, mă întreabă într-o seară, la culcare.
- Ce înseamnă, mami, să fii fericită?
- Să rîzi cu gura pînă la urechi, să dansezi prin casă şi să cînţi...
- Păi şi de unde ştii că nu sînt fericită?
- Păi tu stai aşa(îşi ţuguie buzele), nu rîzi cu gura pînă la urechi.
- Sunt fericită mami, doar că uneori sunt puţin obosită. Tu eşti fericită?
- Desigur. Pentru că te am pe tine şi pe tati, pe mamaie şi pe tataie. Eu rîd şi dansez, nu îmi zici tu tot timpul să nu mai ţopăi că ne trezim cu baba de sub noi la usa?

........................................
Acum cîteva zile, am făcut o convenţie: ca să cumpărăm o jucărie nouă, trebuie să facem curat în cele vechi şi să le dăm cadou.
- Cui le ducem, mă întreabă Crina.
- Păi, uite putem să le ducem la ţară sau la nişte copii orfani....
- Ce înseamnă orfani?
-Copii care nu au părinţi, nu au mamă sau tată, îi explic eu.
- Bine, mami, le ducem. Dar nu putem opri pe drum să le cumpărăm şi o mamă. Să aibă şi ei cu cine dormi noaptea, să le citească poveşti sau să-i pupe pe frunte......
............................................
De vreo două-trei luni am intrat în zodia desenatului. Într-o zi, după ce mă extaziasem în faţa unui desen(l-am pus şi pe fb, de mîndră ce eram), Crina desenează o altă planşă. În jurul unei case-turn, stăteau trei personaje. Mov din cap pînă în picioare, cu degete la mîini de parcă erau morişti.
- Suntem noi trei, mami? întreb eu.
- Nu, doar tu cu mine. Că tati era la servici.
- Păi, suntem trei. Uite, doi oameni se ţin de mînă.
- Nu, mami, ăsta e îngerul nostru păzitor.
- Aha, păi şi ce face, îngerul ăsta?
- Păi, ce să facă, ne păzeşte. Nu vezi, mă ţine de mînă.
Într-adevăr, cele două personaje aveau doar trei mîini.:)