Înainte, întîrziam tot timpul. Pînă într-o zi, cînd mi-a spus: nu mai vin niciodată să te iau de la birou. Şi s-a ţinut de cuvînt. M-am simţit aşa de prost, că acum a întîrzia a devenit excepţie, nu regulă.
Nu-mi plăteam niciodată la timp factura de curent. Şi sfîrşeam prin a primi somaţie. Atunci, indiferent de sumă, rezolvam chestiunea, răsuflam uşurată şi o luam de la capăt. Pînă într-o seară cînd mi-au tăiat lumina. Şi, deşi aveam o pilă în domeniu, nici ea nu m-a mai putut ajuta. Acum plătesc la timp.
Şi exemplele sunt multe. Multă vreme m-am întrebat de unde această defecţiune. Azi, căutînd ceva după "mărunţişuri" am descoperit un blog nou. Pe care l-am ataşat în listă. Îmi promite măcar un răspuns la întrebarea de mai sus.
E clar însă, că amîn tot ceea ce nu-mi face plăcere. De ce, e o altă întrebare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu