Ce-am mai rîs

Recunosc, nu prea m-am uitat în ultimele zile la tv, aşa că am ratat o ştire de tot hazul şi anume aceea că şeful ANAF l-a numit acum o săptămînă pe un bambooist de profesie, în funcţia de şef al vămii Bucureşti. Nu m-a distrat opţiunea, el fiind al doilea bambooist la conducerea unei vămi, ci faptul că insul şi-a dat demisia la o săptămînă ca să nu ştirbească imaginea instituţiei, din cauza relaţiilor amoroase din trecut.
Am rîs însă de-a dreptul cînd am citit explicaţia lui Blejnar care a dus la numirea lui în funcţie. Cică şeful ANAF a fost cucerit de-a dreptul de proiectele omului în a atrage fonduri europene ca să combatem corupţia din vămi. Deci ca să ajungi şef la vamă, trebuie să ai imaginaţie şi un background puternic în ce priveşte viaţa amoroasă la fereastră.
Mişto să trăieşti în România.
Apropos de vămi şi vameşi. Ieri, m-am suit într-un taxi ca să ajung la fii-mea, la şedinţa cu părinţii. Ascultam cuminte cum un băiat de la radio spunea o maximă prostie şi am simţit nevoia să comentez. Taximetristul a prins momentul şi a lansat nada cu vameşii. Slobodă la gură, îi spun că oricum nu cred că se va schimba mare lucru. Mi-am adus aminte cînd am plecat într-o delegaţie oficială, de servici şi la graniţă am făcut chetă, cîte 5 euro, să nu ne răvăşească bagajele. În fine, cred că toţi am dat cel puţin o dată şpagă în vamă.
La care taximetristul mă întreabă tărăgănat:
- Ce-aţi zice dacă v-aş spune că am lucrat la ANAF, la vamă, adică.......
- Da, aţi fost inspector vamal şi v-aţi dat demisia ca să nu luaţi şpagă, îi rîd eu în nas.
- Da, am fost inspector vamal şi mi-am dat demisia pentru că nu voiam să-mi las copiii fără tată, răspunde el.
-E, haideţi, nu exageraţi, acum.
- E dreptul dvs să nu mă credeţi. Dar am plecat din sistem acum cîţiva ani pentru că nu era de mine. Se juca pe picior mare.
- Adică.
- Adică, am verificat într-o zi un tir şi urma să confiscăm marfă de 1,2 mld lei. A fost o nebunie, cu televiziune, interviuri, etc. La trei zile după tot tărăboiul, mi-a dispărut maşina din faţa blocului. Am găsit-o incendiată. Au fost cinci maşini incendiate, în total. Am avut un şoc cînd am văzut parcarea plină, iar locul meu era gol. Nevastă-mea a crezut că îmi arde de glumă. M-am speriat şi mi-am dat seama că sunt prea mic pentru jocul ăsta şi că în viaţă sunt mai importante familia, prietenii, liniştea. Şi m-am făcut taximetrist.