Ne uimim şi ne mirăm în acelaşi timp. Şi, cel mai important, învăţăm una de la cealaltă. Bune şi rele, evident. În weekend de exemplu, nu mai ştiu de la ce a pornit şi despre ce era discuţia dar finalul a fost cam aşa:
- Dacă mă mai superi, să ştii că te bat măr, îmi spune Crina.
- Şi cum arată un om bătut măr. Ca să ştiu la ce să mă aştept, întreb eu.
- Păi, te fac felii, cum îmi dai tu să mănînc mărul, vine imediat şi replica.
...........................................
Am fost la Ikea, ca alte ăşti de zeci de mii de oameni la final de săptămînă. Să ne clătim ochii, cică. Nu a fost aşa rău cum credeam, ba pe alocuri aş putea spune că a fost o decizie distractivo-constructivă.
Constructivă pentru că mi-am cumpărat un pled pentru fotoliul preferat. Distractivă pentru că am fost cu Crina, care la un moment dat, se opreşte la un dormitor de copii. Dă roată cu privirea, mă întreabă dacă e de fetiţe şi cînd primeşte confirmarea, se aşează pe pătuţul de copil şi începe să studieze locul. Peste vreo cinci minute, stînd aşa într-o rînă, îmi spune hotărîtă:
- Da, mami, cred că poţi chema camionul....
- Pentru ce, mami?
- Păi să strîngă camera asta şi să o ducă la noi acasă......
A rămas puţin dezamăgită cînd i-am spus că doar ne clătim ochii. Dar plină de speranţă cînd am informat-o că imediat ce ne schimbăm casa, îşi va alege singură mobila pentru propriul dormitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu