Zilele astea m-am desprins cu totul de tot ce înseamnă ştire, cotidian, veste proastă. Recunosc, chiar dacă unii vor spune că sună a egoism maxim.
De azi dimineaţă însă nu aud altceva decît dezastru, catastrofă, nenorocire. Pe RTV, unii explică docţi de ce nu s-a făcut nimic, aseară specialiştii se certau între ei şi îşi sugerau unii altora ba să aplice soluţiile valabile în vremea lui Ştefan cel Mare, ba să se mai updateze şi ei că olandezii au construit Olanda şi nu invers.
Ca să revin, de azi, vrînd -nevrînd sunt conectată la nenorocirea naţională pentru că am tv-ul în faţa ochilor. Mă mai uit din cînd în cînd şi mă tot înfurii. Acum, Boc e la Galaţi, care se pregăteşte de cel mai mare dezastru urban. Presupun că e vorba de nivelul Dunării, care tot creşte. Boc dă noroc cu jandarmii, care pun nisip în saci. Ce mă şochează pe mine, e faptul că, în afara soldaţilor, nu vezi picior de om, speriat de dezastrul care îi aşteaptă. Nu înţeleg de ce locuitorii oraşului care primesc ajutor social nu pun mâna pe lopată, să ajute şi ei. Ok, ne-au păcălit, au cheltuit banii de dig pe alte prostii, dar chiar în halul ăsta de lene am ajuns că stăm şi ne uităm cum vine apa peste noi şi noi şi atunci înjurăm guvernul.
M-a impresionat o ştire, una singură pe ziua de azi. În Moldova, cică, o singură casă a rămas neinundată. De ce sau cum a fost ocolită casa de ape. Simplu, proprietarul şi-a făcut dig în jurul casei. Adică, se poate. E incredibil neamul ăsta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu