Lupta pentru supravieţuire

Sunt furioasă iar furia mocneşte de cîteva zile. Nu, nu am păţit nimic. Încerc doar să înţeleg, să răspund unei întrebări care mă tot bîzîie de cîteva zile.
Cînd începem lupta pentru a ne face loc în ierarhie? Să mă explic.
Acum cîteva zile, eram cu fii-mea în parc. Pe un colţ de alee, un grup de tineri(foarte frumos din partea lor, de altfel) se ocupau de face-painting. Ştiţi voi, picturi cu fluturaşi, spidermani şi alte personaje din desene animate. Toţi oamenii civilizaţi se aşezau frumos la rînd. Unii, mai cu moţ, şi cu copii trecuţi de cinci-şase ani, se aşezau frumos pe o bancă,. fumau şi făceau cu prietenele planuri de concediu şi îşi trimiteau plozii să se ceară singuri la pictură. Plodul se pictează în prima tură, după care îşi dă seama că a greşit modelul(cererea). Se duce la mami pe bancă, produce şmechereşte două lacrimi pe obraz iar mami, o deşteaptă, o şterge pe faţă şi o trimite să se mai picteze o dată.
Copilul se duce glonţ în faţă şi cere să mai fie pictată o dată. Evident, prima, că doar a mai stat la coadă o dată. strigă în gura mare. Fraierii, adulţi şi copii, în spate. E, treaba lor, să-i prindă noaptea la coadă. Probabil le şi place.
Stăteam la coadă ca fraiera şi mă gîndeam ce să fac: să cert copilul sau să mă duc la deşteapta de mamă, să-i bat obrazul. De aici, întrebarea: cînd începe lupta pentru supravieţuire.
În seara asta mi-am dat seama că întrebarea este greşită. Lupta pentru supravieţuire începe din secunda 1, cînd copilul ia prima gură de aer.
Întrebarea corectă este cînd începe lupta pentru a te poziţiona cît mai sus în ierarhie şi cum gestionezi această evoluţie atunci cînd nu ai încă patru ani împliniţi.
Să mă explic iarăşi. La grădiniţă, astăzi, copilul meu a fost trimis de două colege să se spele pe faţă. Aşa, hodoronc-tronc. Sunt două puştoaice cu vreo două luni mai mari, cred, care sunt "fruntaşele" educatoarei. Un soi de şefe ale clasei, dar neîncoronate încă( nu mi-am dat seama dacă sunt fruntaşe pentru că merită sau pentru că au nişte mămici "săritoare").
Fii-mea, disperată să le aibă prietene, s-a executat: s-a dezbrăcat şi s-a dus la baie singură să se spele pe faţă. Aşa a găsit-o bunica la plecare, fără bluză şi udă.
Dincolo de je m'en fiche-ul educatoarei, pe care o voi executa mîine, chestiune stă cam aşa: fiimea s-a dus la grădi cu o pijama nouă, ştanţată cu prinţese. E, puştoaicele cu pricina, întîi i-au spus că e cea mai urîtă pijama din lume. Cînd au văzut că nu o descurajează, s-au gîndit cum să o dezbrace de ea. Şi au găsit soluţia: au trimis-o la baie să se spele, că e murdară.
Mi s-a părut pe cît de genială găselniţa, pe atît de mare răutatea care domneşte în unii din noi, la o vîrstă atît de fragedă.
Şi ştiţi care e poanta? Pijamaua cu pricina e luată de la tarabă, nu are etichetă de super firmă ci doar personaje de poveste, în culori bine îmbinate.