Gata, din toamnă, o aduc pe fii-mea la Bucureşti. Am rezistat eroic tuturor sfaturilor prieteneşti, de a o lăsa să crească la ţară, într-un mediu sănătos, unde nu riscă alergii de la nisipul din parc. Era cît p-aci, însă, să clachez la înscrierea la grădiniţă. Una de stat, evident, că de particulare nu îmi permit să mă apropii. Ştiam că există deficit de locuri, dar nu-mi imaginam că lucrurile stau chiar în halul ăsta.
Să n-o mai lungesc, am constatat că admiterea la facultate e floare la ureche pe lîngă înscrierea la grădiniţă.
Concret, după ce săptămîna trecută, am luat formularele de înscriere, marţi cînd m-am dus să depun dosarul, am descoperit cu stupoare că sînt a 660-a mamă care vrea să-şi înscrie acolo plodul. Numărul de ordine primit era ăsta: 660. Şi era abia ziua 2 de înscrieri oficiale. Iar numărul de locuri este limitat la 100, din care o grupă e cu program redus. Păi dacă în două zile, concurenţa era de 6,6 pe loc, înseamnă că pînă la sfârşitul lunii vom ajunge la 20-25 de copii. O grupă completă de copii se va bate pentru un loc într-o grupă oficială şi normală de prichindei de grădi. Deci concurenţa la grădiniţă e mai tare decît la universităţi. Cînd am dat admiterea la ASE, de exemplu, am fost 13 pe loc. În acelaşi an, la Drept şi Medicină concurenţa era de 25 pe loc.
Şi ca să aveţi tabloul complet: e o grădiniţă de cvartal, nici măcar de cartier.
După calculul mental, am ieşit valvîrtej din clădire şi mi-am spus că în următoarele cinci zile trebuie să descopăr acolo o pilă. Altminteri, chiar dacă eu văd terenul de joacă al grădiniţei din balcon, şansele de a o aduce pe fiimea încoace tind accelerat către zero.
Pentru că, spre deosebire de admiterea la facultate, dosarul de grădi nu ţine cont de note sau de alte chestii cuantificabile. Ţine cont în mod clar de pile şi relaţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu