Am înţeles că internetul defineşte libertatea deplină. Că poţi scrie tot ce-ţi trece prin cap, despre oricine şi despre orice. Că poţi provoca o catastrofă, dacă găseşti suficienţi gură cască, dispuşi să te creadă. Ce nu am înţeles este cît costă un strop de decenţă. Inclusiv netul are preţul lui.
Iar cel mai murdar lucru mi se pare să încerci să te dai un miel plăpînd când tu de fapt eşti lupul venit la stînă.
Aplici o dojană părintească pentru o acuzaţie extrem de gravă, la adresa competitorului tău, lansată de un elev repetent care mai şi recunoaşte lucrul ăsta. Teoretic, faci asta din solidaritate de breaslă şi respect pentru adversar, dar în realitate, dai întregii lumi informaţia falsă, retrasă între timp de autorul, urechist ca o puzderie din generaţia tînără de jurnalişti.
Şi ca un meseriaş într-ale profesiei, nu doar că readuci pe tapet informaţia, dar nici măcar nu respecţi regula nr. 1 a meseriei -punctul de vedere al celuilalt.
Cît costa efortul de a da un telefon şi de a decide dacă o astfel de prostie merită sau nu publicată. Pînă la urmă, ce valoare are ştirea la care pînă şi urechista a renunţat? Fix ZERO pentru mapamond, fie el virtual sau nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu