Nervi pe banii mei

Mă scot din minţi oamenii care se chinuie în metrou să-ţi isonul la citit ziarul şi se bagă în sufletul tău, că de la distanţă nu se văd bine decît titlurile.
Mă scot din minţi taximetriştii care îşi sună familia din sfert în sfert de ceas, că doar s-a ieftinit mobilul. După care îşi sună prietenii să-i întrebe dacă şi-au revenit din mahmureală, după beţia de ieri. După care îşi sună din nou nevasta, curios de ce plîngea copilul, cînd doar ce plecase de acasă.
Întrebarea de ce plîngi tati, şi ce să-ţi cumpăr cînd vin acasă, mi-a zgîriat azi şi ultimul neuron rămas întreg. În anumite condiţii, aş înţelege perfect durerea copilului. Dar cînd afli că,de fapt, copilul era nervos pentru că mama îl ameninţase că tac-su nu-i aduce de la muncă decît gumă de mestecat şi s-a răzbunat pe ea urlînd în telefon, cinci minute, fără să ceară nimic, te gîndeşti că deja ai de-a face cu o conspiraţie menită să-ţi strice ziua. Te enervezi şi înjuri în gîndi: şoferul, pe nevasta acestuia, căldura, mobilul şi inventatorul lui. Iar dacă nu eşti prea dus la biserică, şi pe plod.
Evident, nervii erau pe banii mei.
Şi ca să fie lucrurile în regulă, şoferul mi-a tras o uitătură naşpa cînd i-am cerut să folosească o scurtătură, după care, ocupat cu vorbitul la telefon, bineînţeles că a trecut de adresă.
În schimb, avea mina omului care aşteaptă bacşiş.