La 4 ani, culorile nu au obligatoriu legătură cu realitatea ci cu starea de spirit, cu imaginaţia. În consecinţă, azi soarele nu este galben, cum cerem noi adulţii. Este roz. Aşa cum puiul de căprioară este verde, cu urechi albastre si nas roşu.
În unele planşe, soarele plînge. În povestea lui Bambi, de exemplu, soarele varsă o lacrimă, cînd moare căprioara.
-Mami, soarele plînge?
- Da, mami, uneori, mai şi plînge.
-Dar, ce, el are ochi?
- Păi, uite, în desen, are şi ochi şi fular.
-Dar la mine la ţară, soarele nu are ochi.
- O fi orbit, mama.
-Nu, că dacă orbea, purta ochelari de vedere, ca mamaie.
.................
-Mami, uite, bluza asta ti-a lăsat dungă pe mînă.
-Da, mama, că m-am îngrăşat.
- Nu, nu te-ai îngrăşat, eşti crescută......rău.
...................
- Uite, mama, vezi dacă ai udat aseară florile, au crescut.
-Au crescut, aşa ca tine? Adică s-au făcut adulţi?
- Nu, mama, au crescut cît mine de înaltă.
- Păi tu nu eşti înaltă. Eşti mare.
........................
-Mami, dar maşina noastră de ce stă acolo, departe?
- Nu e departe, mama, e în parcare.
-Păi, de ce nu o parcăm în parcarea noastră.
-Unde e mama parcarea noastră?
-Păi aici, unde e şi bicicleta.
-Păi, bicicleta e parcată pe balcon, mama. Maşina nu are loc în balcon.
-Da, şi nu intră nici în lift......
Foarte tare faza cu liftul :))
RăspundețiȘtergere