După 20 de ani

Nu, nu recitesc Dumas. Contabilizez doar un moment. Important. 5 iunie 2010 înseamnă că am ajuns la capătul unui drum, început acum 20 de ani. Un drum cu multe ocolişuri, un soi de autostradă Bechtel, construit pe secţiuni, dar fără şpagă. Cu ani în urmă, eram convinsă că finalul de drum mă va face să mă simt o persoană completă, mă va face să mă simt împlinită. Azi, îmi dau seama că împlinirea vine din cu mult mai multe sensuri şi că o lespede nu este de ajuns pentru a construi un drum. Este doar necesară, nu şi suficientă.
Reversul medaliei cînd ai ajuns la capăt de drum este că trebuie să dai de băut. Am deschis lista şi am deja primul înscris.