Ploaie, frig, delegaţie. Turul judeţului şi o mare, mare încărcătură emoţională.
Într-un centru pentru adolescenţi şi tineri cu handicap, terapia ocupaţională este una din metodele cu cele mai bune rezultate. Tinerii sunt puşi la muncă, învaţă să facă diferite chestii şi unii reuşesc să fie recuperaţi şi apoi integraţi social. M-a impresionat şeful centrului care îşi păstrează echilibrul prin umor. Ne-a spus cîteva poveşti super haioase. Ca de exemplu:
Cîteva fete au învăţat o meserie şi au fost angajate la patron. După o vreme încep să întîrzie. Patronul le întreabă de ce, iar ele răspund constant: "Nu am auzit ceasul". Îngrijorat şi nevrînd să le dea afară, patronul îl întreabă pe şeful de centru: "Domne, ce fac. Le schimb programul. Le cer să înceapă cu o oră mai tîrziu". Calm, şeful de centru îi spune: "Nu fă chestia asta, ele vor întîrzia oricum. S-au supărat pe ceas".
Nu poţi să te superi pe cineva care s-a supărat pe ceas şi nu îl mai respectă.
Altădată, şeful de centru îşi anunţă elevii că vor face o livadă. Şi cot la cot cu ei, se pun pe săpat gropi, pentru a sădi copacii.
Cînd vin copacii, şeful de centru îi ia pe tineri şi le spune: acum, punem pomii şi pe urmă punem pămîntul la loc.
Unul dintre tineri se sprijină în cazma şi îl întreabă scurt: auzi, tu eşti zdravăn la cap? Păi, după ce ne-ai muncit ca pe hoţii de cai, să scoatem pămîntul din groapă, acum ne spui că trebuie să-l punem la loc? Ce fel de treabă e asta. Noi punem pomii în gropi, e treaba lor să stea drepţi. Nu mai muncim iar la pămînt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu