O poveste de aseară, mi-a amintit de o ântîmplare hazlie de acum cîtva timp.
Într-o dis de dimineaţă, mă trezesc cu un telefon. Sărut mîna, doamnă, sunt cutărescu, lucrez la postul de radio X şi aş dori să comentaţi, pentru jurnalul nostru declaraţia dnei Boagiu privind investiţia în nu ştiu ce.
Ok, îl întreb şi în ce calitate doriţi să comentez eu această propunere. Ştiţi, am ieşit din presă acum cîteva luni.
- A, în calitatea dvs de analist.
- Ce fel de analist
- Analist politic.
Îi înţelegeam perfect nevoia de a completa o ştire dată de agenţie, pe care o citisem şi eu, îl şi vedeam pe şeful lui cum îi spune, nu mă interesează, am nevoie de o declaraţie, dar nu-l puteam ajuta. I-am spus că l-aş ajuta, dar oricît de mult mi-ar plăcea titulatura, nu mă pot declara analist de nici un fel. A înţeles şi ne-am despărţit prieteni.
Aseară, dau roată pe la tv, în timp ce înfulecam o bucată de pizza şi mă opresc la Realitatea. Era ştirea cu mascaţii care au greşit casa. O ştire demnă de Garcea, recunosc în sinea mea, dar extrem de gravă, altminteri. Prezintă ştirea ok, iau declaraţie live de la proprietarul căruia i s-a devastat casa degeaba, după care subiectul se continuă în studio. Era să mă înec cu bucata de pizza cînd am văzut interlocutorul. Fix Garcea. Mugur Mihăescu, celebrul Garcea a fost chemat să comenteze povestea gravă, în realitate. E, cîtă valoare adăugată poate aduce un om care pînă acum a făcut doar mişto de poliţişti. Ce altceva poate face decît să ducă în ridicol o problemă gravă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu