Săptămîna trecută, Crina a făcut prima ei plimbare cu avionul. I-a plăcut şi mai vrea, mi-a spus cînd am aterizat la Băneasa, deşi tot drumul mi-a făcut capul calendar, jumate de drum cu întrebarea cînd decolăm şi cealaltă jumătate cînd aterizăm.
Drumul de întoarcere a fost unul lin dar la dus, distracţia a fost maximă. Întîi şi-ntîi pentru că imediat ce s-a instalat în scaun a început sa caute paraşuta( ce înseamnă o glumă aruncată peste umăr). Aşa că în timp ce eu mă chinuiam să-i pun centura soacră-mii, m-am trezit cu fii-mea care îmi cerea să-i dau voie să se uite sub scaunul meu, poate-poate găseşte paraşuta.
Decolăm şi după emoţia înfundării urechilor, numai ce o aud pe fii-mea strigînd în gura mare:
- Uite, mami, s-a terminat lumea......
Am dezlegat rapid misterul şi am răsuflat uşurată. Avionul era deasupra norilor şi totul era alb şi pufos în jurul nostru.
Peste vreun ceas, vedem doi moşnegi trecînd pe lângă noi şi Crina mă întreabă dezinvoltă:
- Mami, oamenii ăştia coboară aici?
- Nu, mami, îi răspund chinuindu-mă să rămîn serioasă, nu coboară nimeni acum. Toată lumea coboară o dată.
- Adică toţi oamenii ăştia merg la Roma, la botezul lu ăla mic.......
Pe drumul spre Vasto, Crina îmi cere detalii despre botez:
- Cristi are un băieţel?
- Da, mama, are un băieţel de trei luni.
- Şi o să vorbesc cu el în română sau în engleză?
- El nu ştie să vorbească mama, că e mic.
- Dar o să se joace cu mine cu mingea?
- Nu, că e prea mic, ţi-am spus....
- Dar cum ai spus că-l cheamă?
- Eduard Valentin Constantin.
- Dar mie nu-mi place nici unul din numele astea. Eu vreau să-l cheme David Ionescu......
- Păi nu se poate mami, că pe el nu-l cheamă Ionescu.
- Bine, atunci, vreau să-i punem numele Tudor Ionescu.....Că eu sunt naşa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu