În vacanţă la mamaie. Merge Crina cu mamaie în grădină, dărîmă un muşuroi de furnici şi este pedepsită: o furnicuţă o pişcă de talpă. O ustură şi mi se plînge în telefon:
- Off, toate mă muşcă. Nu ştiu ce să mă fac. Ţînţarii mă muşcă, puricii mă muşcă, furnicile mă muşcă.
- Te-a înţepat pentru că i-ai distrus casa, te-a pedepsit, îi explic.
- Păi cum adică i-am distrus-o, casa ei era în pămînt, continuă fiimea dialogul.
- Da, dar ea îşi construise cu greu căsuţa şi acum trebuie să o ia de la capăt.
- Mami, dar albinele au casă? mută accentul discuţiei de la prostia pe care a făcut-o.
- Da, au o casă care se numeşte stup şi este în copac. Nu ai cum să le calci casa.
- Dar muştele au o casă?
-Nu, nu au o casă.
-Atunci, ele unde dorm.
-În casele oamenilor, peste tot.
-Cred că furnica m-a muşcat şi că sunt dulce rău.
-Da, eşti dulce, dar te-a muşcat pentru că ai fost rea cu ele.
- Cum eşti dacă nu eşti dulce? caută rapid o soluţie Crina.
-Cînd nu eşti dulce, eşti acră, mama.
- Bine, atunci vreau să mă fac acră, ca să nu mai muşte nimic. Cum mă fac acră, mami....
Morala(cu ajutorul unei prietene): Un copil precoce. Se pregăteşte temeinic de viitor. Căci viaţa e cum e.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu